Foarte multi oameni se plang ca nu au destui bani si spun ca daca ar avea mai mult i-ar ajuta si pe altii.

Eu cred ca avem prea putini bani tocmai pentru ca nu stim sa daruim. Poate ca suna ciudat dar am motive foarte intemeiate sa cred asta.

Ce sunt banii ? Nu sunt de fapt doar Atentie si Timp ? Daca i-am privi asa atunci nu ar mai fi o problema dam bani altcuiva. Totul ar curge in mod natural. La fel cum ajuti un prieten cu timpul tau ai putea sa-l ajuti si cu banii tai. Dar nu e asa din cauza ca Timpul e perceput ca un produs mult mai accesibil si deci mai ieftin decat Banii.
Aici mai apare o problema, suntem dispusi sa dam prietenilor ceva ce ni se pare ca avem din belsug dar nu suntem dispusi sa daruim ceva "pretios". Hmmm.

Romania are o problema serioasa la acest capitol. Am senzatia ca multi asteapta sa vina cineva sau ceva ca sa schimbe situatia si ca nu vor ca ei sa faca primul pas. “Jur ca daca imi ies numerele la Loto dau 10% din bani, poate chiar 20%”. Vrem intai sa castigam o suma importanta "ca sa avem de unde sa dam".

Traim intr-o lume in care in mintile unor oameni banii sunt egali cu hotia si nedreptatea. In aceeasi lume “iubirea” e de vanzare. Din acest motiv multi oameni privesc banii foarte distorsionat. Ii vad ca fiind ceva oarecum murdar.
“Ca sa ai multi bani trebuie sa fii hot si/sau smecher, sa fii egoist si orientat spre bani”. Eu nu mai cred ca e chiar asa chiar daca o parte din mine a crezut asta candva.

Ne e rusine sa ne Dorim bani, dar totusi Am Vrea sa-i avem. Suntem prea buni ca sa ne coboram la nivelul de a ne dori asa ceva, dar totusi nu ne-ar deranja sa avem multi bani. "A-ti dori" sa ai bani este o atitudine activa, in timp ce "ai vrea" e o atitudine pasiva care cumva ne spala de astfel de dorinte josnice, nu ?

Eu cred ca problema apare cand pierzi controlul in fata dorintei de a avea bani. Dar asta e valabil cu oricare alta dorinta.

Ca sa iti schimbi atitudinea fata de bani e bine sa intelegi un principiu foarte simplu: Daca nu gasesti iubire undeva, atunci pune iubire acolo si o vei gasi. Stim foarte bine ca pentru a primi iubire trebuie intai sa invatam sa iubim. Este exact la fel si cu banii. Daca dai, primesti.

Cei mai multi dintre noi nu pun inima in munca pe care o fac pentru a castiga bani. Din acest motiv munca devine ceva neplacut. In mod normal, reactia este de a evita sa cheltuim sau sa daruim banii castigati cu greu. “Adica ce, dupa ce ca muncesc atata, sa mai si dau din ei ? Abia imi ajung pentru mine.” ar zice unii.

Exact aceasta atitudine de a astepta sa avem intai destui bani pentru a putea sa daruim este cea care blocheaza prosperiatea. Cand o sa ai destui bani ? Niciodata. Asta se intampla din cauza ca oamenii au o calitate : Se adapteaza. Oricat de mult ai castiga, vei gasi ceva pentru care ai avea nevoie de mai multi bani.

Deci daca vrei sa dai bani, poti sa incepi chiar azi. Povestile cu o sa dau dupa ce castig la Loto nu o sa te ajute sa castigi la Loto. Nu faci nici un pact cu Universul, chiar daca simti ca exista o forta acolo undeva care s-ar putea sa schimbe lucrurile daca promiti ca o sa dai o parte din castig.

Gandeste-te cum te-ai purta daca ai avea absolut toate lucrurile de care ai nevoie. Sentimentul de satisfactie pe care il ai cand ajuti un om care are nevoie de 10 lei (noi) nu este in nici un fel mai scazut in intensitate decat daca ai putea sa ajuti un om care are nevoie de 1000 de lei. Crezi ca dureaza de 100 de ori mai mult sau ca este de 100 de ori mai puternic ? Nici gand.

Daca te porti ca un om care nu are atunci nu vei avea.

Acum cativa ani aveam probleme financiare. Munceam toata ziua si totusi abia aveam bani pentru chirie si mancare. Imi doream sa se schimbe aceasta situatie dar totusi nu se intampla nimic. Adevarul era ca imi era rusine de mine si de Dumnezeu cand ma gandeam la bani. Simteam ca parca as gresi, ca daca mi-as indrepta atentia catre bani m-as injosi. Eram prea “bun” pentru asta.

Totusi, nu eram fericit si simteam ca ceva nu e in regula. Asa ca m-am hotarat sa incep sa-mi controlez dorintele. Pana la urma, Buddha spune ca sursa suferintei este dorinta. Imi placea foarte mult cafeaua si ciocolata asa ca m-am hotarat sa nu mai beau cafea si sa nu mai mananc ciocolata absolut deloc.

Intr-o zi am ajuns la cantina de la facultatea de Drept la care mancam destul de des. Stand la coada mi s-a facut o pofta nebuna de un gratar de pui. Ma uitam la pieptul de pui si practic salivam. Ii simteam deja gustul si aroma. Asa ca am mancat o portie de fasole. Si chiar mi-a placut. A fost o mica victorie pentru mine dar a fost importanta. M-am simtit liber, am simtit ca pot sa contolez ce imi doresc si nu dorintele sa ma controleze pe mine.

Dupa cateva saptamani mi-a venit mintea la cap si am realizat ca merit sa am o viata decenta si ca nu e nici o problema in a avea bani atata timp cat banii nu devin ca un gratar de pui pe care sa nu il pot refuza.

Atunci am inceput sa imi indrept atentia catre prosperitate. Am vrut din toata inima sa inteleg ce inseamna de fapt prosperitatea si sa o dezvolt in interiorul meu. Tot ce ma interesa era sa ajung in starea fara ganduri si apoi sa imi indrept atentia catre esenta prosperitatii, sa respir aceasta calitate cu fiecare celula a corpului meu.

Dupa doar cateva zile efectul a fost uimitor. Am inceput sa primesc oferte de lucru de la firme din toata lumea. Nu schimbasem nimic la site-ul firmei (de fapt atunci nici nu infiintasem inca firma, aveam doar site-ul), nu am facut nici un alt efort, totul era exact ca in ultimul an. Nu imi venea sa cred ca se intampla asa ceva. Nu eram pregatit sa fac fata atator clienti si nici nu as fi avut destul timp pentru toti. De atunci nu am mai avut niciodata probleme cu banii.

Bineinteles, au fost urcusuri si coborasuri. Dupa aproape doi ani am ajuns sa fiu prea implicat in activitatea firmei pentru ca simtisem gustul succesului si am insistat sa continui chiar cand ar fi trebuit sa reduc activitatea.

Deja nu mai faceam ce imi placea, ma ocupam doar de administrarea firmei care imi lua tot timpul si eram intr-o stare de suficienta, de comfort dar in care nu mai gaseam nici o satisfactie. Dar totusi continuam sa fac acest lucru pentru ca din aceeasi activitate castigasem bani si simtisem ca progresez.

Era 1-1 in batalia cu gratarul de pui.

Chiar de la inceput imi propusesem sa donez 5% din banii care intrau in firma. Am tot amanat acest lucru si pana la urma nu am facut-o pentru ca un proiect important s-a intrerupt. Nu am mai primit banii pentru care muncisem in ultimele trei luni, eu am platit oamenii cu care lucrasem si am ramas cu o datorie serioasa. Dupa cateva zile de depresie am inceput sa ma simt liber din nou. Am reusit sa ma bucur ca am iesit din calvarul in care eram prins.

Dupa cateva luni, in vara anului 2006 m-am hotarat sa fac un experiment. Sa dau 10% din toti banii pe care ii castig. Am inteles teoretic, ca trebuie sa dau ca sa pot primi. In cel mai “rau” caz, dadeam niste bani care foloseau la ceva in care credeam. Nu aveam nimic de pierdut asa ca am inceput sa daruiesc. Totusi vroiam sa vad daca se va schimba ceva, era un experiment pana la urma.

Am fost surprins cand am vazut cat de usor se pot castiga banii. Pana la sfarsitul lui 2006 (adica in patru luni) am reusit sa platesc datoria care era destul de serioasa, in acelasi timp sa dau 10% din banii pe care ii castigam.

Daca prima data mi-am propus sa dau o parte din bani si pana la urma nu am reusit, a doua oara am inceput sa dau chiar daca avem datorii de platit la care plateam si dobanda. Pentru mine viata a devenit mult mai usoara asa.

Va rog nu asteptati sa va imbogatiti ca sa puteti darui. Actul de a darui nu are nici o legatura cu cati bani aveti in buzunar. Fiti generosi si daruiti din inima. O sa fiti surprinsi de ce se poate intampla.

¶ 8:30 AM